Quo vadis…(?!) Justitie Romana… ?

Episodul 2
Cazul al 2-lea.Partea a II-a

Pornisem in a relata cazul al 2-a privind dosarele de despagubiri si, printr-o divagatie, am ajuns la „nasterea” si evolutia Dosarului Penal 5187/189/2009 solutionat, mai exact, resolutionat, de Parchetul Vaslui in persoana Prim-Procurorului Elena-Silvia Bejenariu, cu Adresa 67/II/1 din 25 Februarie 2010.
In relatarea de astazi voi ramane in atmosfera si, continuand a lasa inca in suspense „povestea” cazului 2, voi asterne, in cele ce urmeaza, „ascensiunea” juridica a impricinatului dosar.
Cu gandul la „clondirul” lui Caragiale dar, mai ales, sub amprenta amintirii ferocitatilor vremurilor bolsevico-staliniste, am formulat plangere penala impotriva Prim-Procurorului Elena-Silvia Bejenariu in baza art. 246 CP- abuz in serviciu- si 264 CP-favorizarea infractorului- cu precizarea ca solicit, ca urmare a verificarilor ce vor fi efectuate, prezentarea documentatiei in baza careia a fost emisa Adresa 67/II/1 /2010 si a documentatiei in baza careia aceasta adresa confirma existenta unei plangeri penale a subsemnatei, plangere care sa faca obiectul Dosarului 5187/189/2009.
Plangerea penala impotriva Prim-Procurorului Elena-Silvia Bejenariu a dus la constituirea Dosarului Penal Nr.550/p/2010 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Iasi, institutie indriduita a se ocupa de solutionarea plangerilor indreptate impotriva magistratilor parchetelor si judecatoriilor locale zonale.
Rezolutiile Parchetului Iasi, evident, totalmente favorabile paratului, nu aveau cum sa faca lumina in spiritul sintagmei „Justitia in folosul cetatenilor”.
Prima rezolutie, Nr.550/p/2010, semnata de Procuror Monica Bitere, intr-o impecabila limba romana ca semantica si gramatica, singurul magistrat, pana in momentul respectiv, cu un lexic admirabil, precizeaza clar si ferm faptul ca, citez: „stabilirea incadrarii juridice a unei fapte este doar atributul organelor de urmarire penala si nu cel al persoanei ce formuleaza plangerea”.
De ce mi se pare cunoscuta maniera de abordare a justitiabilului ?! Sa fi avut onorabila Doamna Procuror Bitere acelasi mentor si ca si Prim-Procurorul Mircea Wili Brojban…?!
Tot Rezolutia 550/p/2010 noteaza un fapt absolut inedit, citez: „prin rezolutia cu acelasi numar, din data de 12.05.2009, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul Munteanu Ionel(impotriva caruia se formulase plangerea)pentru infractiunea prevazuta de art.246 Cod Penal.”
„Curioasa” afirmatie, avand in vedere ca plangerea mea impotriva Primarului Munteanu Ionel consta in nerespectarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, inselaciune, abuz in serviciu, declaratii mincinoase. Cum a ajuns la fila 12 dosar-conform mentiunilor Doamnei Procuror Bitere- o plangere semnata Soare pentru DOAR abuz in serviciu (246 CP) e la fel de straniu (sau nu) ca doar corb la corb…
Mai spune Rezolutia 550 ca la 29.10.2009, sub Nr.5187/189/2009 a fost inregistrata pe rolul instantei de judecata Adresa Nr.803/II/2 a Parchetului de pe langa Judecatoria Barlad, adresa prin care s-ar fi inaintat, instantei Barlad, spre solutionare plangerea impotriva solutiei Procurorului formulata de subsemnata (notita in fila 26 dosar).
Din nou, halucinanta afirmatie, intrucat 803/II/2 are, in documentatia mea, semnificatia de rezolutie a Prim-Procurorului Brojban in Dosarul Penal 4781/p/2009, dosar care fusese inregistrat deja cu termen pe data de 17Noiembrie 2009 si citatie emisa in 24 in Octombrie 2009.
Ce „derogare” de la CPP sa fi suferit Rezolutia 803 de-o fi avut parte de doua judecari? Una, normala, ca rezolutie in Dosarul Penal 4781/p/2009 si, a doua, „exceptionala”, ca adresa de sine statatoare facand obiectul Dosarului Penal Nr.5187 al Judecatoriei Barlad…Dar, sa analizam:
1.In primul paragraf 5187 este un dosar care contine o plangere si o sentinta penala si este trimis de Judecatoria Barlad, spre solutionare, Parchetului Vaslui.
2.In paragraful al 2-lea 5187 este numarul pe care-l primeste Adresa numerotata 803/II/2/2009.
Rezulta asadar, ca orice adresa numerotata, in cazul nostru 803/II/2/2009, primeste un numar, numar care este supus judecarii si emiterii unei sentinte.Nimic mai simplu!!!
Logica Rezolutiei 550 este atat de pertinenta incat, 803/II/2/2009 devine concomitent si adresa prin care Parchetul Barlad inainteaza Judecatoriei Barlad, spre solutionare, sesizarea mea catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sesizare referitoare la faptul ca Prim-Procurorul Wili Brojban nu-mi emisese Rezolutia 803/II/2?2009.
In consecinta,apeland,probabil, la paranormalul intoarcerii in timp, Rezolutia 550/p/2010 stabileste:
803/II/2/2009 este:
1.Rezolutia 803 din Dosarul Penal 4781/p/2009 al Judecatoriei Barlad;
2.Adresa prin care Parchetul Barlad a inaintat „plangerea”(?) Judecatoriei Barlad;
3.Obiectul Dosarului Penal 5187/189/2009 al Judecatoriei Barlad.
Incurcate…sunt caile…Justitiei.ROMANE.
Rezolutia 550/p/2010, emisa in 02.03.2011, conchide, citez:
1.”Documentatia in baza careia a fost emisa Adresa Nr.67/II/1/2010 si documentatia in baza careia Sentinta Penala Nr.10/05/01/2010 a fost supusa atentiei Prim-Procurorului de pe langa Tribunalul Vaslui, documentatii la care numita Soare Alexandra Manuela face referire in sesizare, a fost tocmai Sentinta prin care Instanta s-a dezinvestit si a trimis plangerea spre solutionare Prim-Procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui.”
2.”Documentatia in baza careia Adresa 67/II/1/2010 confirma existenta unei plangeri care sa faca obiectul Dosarului Nr.5187/189/2009…” ” si a constituit-o, asa cum rezulta si din Adresa intocmita de magistratul procuror Elena-Silvia Bejenariu, plangerea formulata de numita Soare Alexandra Manuela la procurorul ierarhic superior si la Judecatoria Barlad.”
Finalul Rezolutiei 550 este apoteotic, citez: „faptul ca magistratul procuror Elena-Silvia Bejenariu s-a pronuntat asupra unei plangeri ce a facut obiectul unui dosar constituit in judecatorie, dosar ce nu avea corespondent in Parchetul de pe langa Judecatoria Barlad, nu denota un comportament sau o atitudine ilegala, incorecta a magistratului ci, dimpotriva, certitudinea si constiinciozitatea de care a dat dovada in indeplinirea dispozitiei Instantei de a proceda la verificarea aspectelor semnalate in plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei.”
Restul ineptiilor, din rezolutia respectiva, nu prezinta interes.
Am formulat plangere impotriva Rezolutiei 550/p/2010 si mi s-a emis Rezolutia Nr.353/II/2/2011 semnata de Doamna Procuror General Adjunct Eugenia Virvescu de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi.
Doamna Procuror General Adjunct nu-si bate capul cu nevolnici ca mine.Domnia sa este lapidara si transanta.Caci, precum le…constata…domnia sa, mai rar cineva.
Astfel,in viziunea domniei sale,din actele dosarului rezulta ca Doamna Prim-Procuror Elena-Silvia Bejenariu este investita cu solutionarea plangerii, de catre Judecatoria Barlad, respectiv, prin Sentinta Penala Nr.10 din 05.01.2010 pronuntata in Dosarul 5187/189/2009, prin care s-a dispus trimiterea plangerii impotriva actelor procurorului, formulata de petenta Soare Alexandra Manuela.
In paragraful urmator, Doamna Procuror General Adjunct este si mai „explicita” si noteaza,citez: „…la data de 29.X.2009, cu Nr.5187 s-a inregistrat pe rolul Instantei Adresa Nr.803/II/2/2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Barlad prin care s-a inaintat spre solutionare plangerea impotriva solutiei procurorului formulata de numita Soare Alexandra Manuela.”
De data aceasta, este vorba de plangerea mea formulata impotriva solutiei procurorului, adica plangerea impotriva Rezolutiei 4781/p/2008, plangere la care Prim-Procurorul Brojban trebuia sa-mi emita Rezolutia 803/II/2/2009.
In consecinta, in viziunea Doamnei Procuror General Adjunct Virvescu, plangerea respinsa in mod legal de Prim-Procurorul Elena-Silvia Bejenariu, prin Adresa 67/II/1/2010 se refera la Adresa 415/II/1 din 15.V.2009 emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Barlad si nu la un act de urmarire penala.
Am depus plangere la instanta Curtii de Apel Iasi, conform CPP.
S-a constituit Dosarul Penal 452/45/2011 inregistrat la data 20 Mai 2011 si instrumentat de Judecator Dr.Valeanu Cristina, cu prim termen de judecata in data 09 Iunie 2011 cand Instanta Curtii de Apel noteaza precum ca: ” pentru lipsa dosarului de urmarire penala, se amana cauza la data de 30 Iunie 2011″.
Despre ce dosar o fi fost vorba si ce „tema” si-o fi propus Doamna Judecator Dr. Valeanu Cristina sa dezbata la termenul din 09 Iunie 2011 doar domnia sa poate aduce lamuriri.Desigur, in maniera in care se aplica legislatia in functie de context, conjunctura, statut si treapta sociala pe care se gasesc impricinatii.
In 30Iunie 2011, cu (sau fara) probele solicitate de mine si administrate (sau nu) la dosar, Doamna Judecator Dr. Valeanu Cristina a dat verdictul (prevazut de-altfel) si anume:respingerea, ca nefondata, a plangerii formulata de petenta.
Am declarat recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Nu stiu daca am acces la aceasta cale de atac, pentru ca Doamna Judecator Dr. Valeanu Cristina este…secretoasa din fire; atat de secretoasa incat, ignora pana si stipulatiile Art.31 al Constitutiei, refuzand postarea pe spatiul public (site Justitie) a informatiilor necesare justitiabilului, respectiv, in cazul in speta, natura sentintei-definitiva sau cu recurs- omitand si precizarea sumei reprezentand cheltuielile judiciare.
Am primit citatie de la Inalta Curte-pentru Ianuarie 2012- cand recursul va fi, probabil, declarat inadmisibil, adaugandu-se noi cheltuieli de judecata.
C’asa-i in…Justitia…autohtona!
Unde-i lege, nu-i tocmeala.Sau…e?!!

Mesaj primit de la un cetatean…

Cu ceva timp in urma, scriam despre un personaj, pe numele sau ” „de scena” Alfred Rossemberg si-al sau radio on-line „vocea Romaniei”. Azi, rasfoind inbox-ul, am descoperit un mesaj ce-mi era adresat, trimis cu doua luni in urma de catre un anume domn  Marian Popa, mesaj pe care am decis sa-l public in varianta sa originala.

„Asta se intampla!

Buna ziua!

Imi permit sa va contactez in legatura cu o problema urgenta,sperand cu totii ca se va rezolva cat mai curand.Este vorba despre un individ periculos.

Voi fi succint: multe doamne si domnisoare au intrat in legatura cu un escroc sentimental si nu numai,al carui profil oficial de Fb este Rossenberg Alfred.Acest om,a carui identitate reala este Popescu Aurel,nu lucreaza si nu a lucrat niciodata in serviciile secrete,sau in fosta securitate,asa cum sustine.

Mesajul de fata nu face parte din vreo campanie impotriva acestui personaj,asa cum iì place sa justifice.Este pur si simplu un avertisment.

Ocupatia principala a dansului (inafara de un site care se pretinde a fi cotidian,Vocea Romaniei-nu,nu are legatura cu Vocea Romaniei,show-ul televizat de ProTv) , este aceea de a cunoaste diferite doamne si domnisoare pe internet,pentru care are aceeasi poveste ( i-a murit sotia si copilul,a lucrat in serviciile secrete de spionaj,este urmarit si de aceea isi protejeaza identitatea,sufera de o tumoare pe creier),etc.Metodele de abordare sunt diferite (dialoguri pe teme mai mult sau mai putin filozofice,poezii).Subiectul preferat ramane,insa,iubirea.

Femeile target ale sale au ,in majoritatea cazurilor,functii si/ sau o situatie materiala cel putin decenta.Cu multe dintre acestea reuseste sa aiba cel putin o aventura sau o relatie de pe urma careia obtine beneficii de ordin material si/ sau profesional,dupa care se detaseaza,folosind diferite pretexte.

Invocand constant lupta impotriva hotiei si coruptiei,acest individ inregistreaza convorbiri si mesaje in maniera cu totul ilegala,putand santaja ulterior diferitele persoane cu care intra in contact,convinse fiind de bunele sale intentii.

Elena Zina Viziru,una dintre victimele sale, a fost contactata de mai multe persoane tocmai pentru a fi avertizata,dar se pare ca acest individ are o influenta extraordinara asupra ei ,din moment ce dansa refuza orice dialog cu persoanele in cauza.

Am incercat sa iì contactam asadar,rudele si prietenii.Elena si alte femei,dar si alte persoane publice, sunt in pericol.Va rog sa nu ignorati acest mesaj si sa considerati la modul cel mai serios pericolul real.Popescu Aurel,alias Rossenberg Alfred,a creat conflicte intre femei,conjuncturi nefaste.Un astfel de conflict a avut loc pe 28 iulie,noaptea,cand si-a sunat „cunostintele”pe rand,una cate una,sustinand ca doua femei sunt in apartamentul sau,hartuindu-l.Cu una dintre ele chiar are o relatie.Este vorba despre Mihaela Sava.

Aceasta doamna,desi a fost la randul sau avertizata,a creat un scandal monstru,presarat cu insulte grave la adresa uneia dintre persoanele pe care Popescu Aurel,alias Rossenberg Alfred,le sunase.Scandalul si atitudinea Mihaelei Sava au determinat-o pe domnisoara in cauza (persoana cu o anumita imagine) sa cheme politia si sa semnaleze incidentul.Ulterior, Andreea Schroder, cea care l-a demascat initial avertizand mai multe femei sa nu-i cada in plasa,a incercat denigreze domnisoara respectiva si sa-i strice imaginea trimitand mailuri persoanelor din mediul sau profesional si privat.Tentativa esuata,bineinteles. Totul s-a petrecut in Romania,pe litoral,unde Aurel Popescu este domiciliat,nicidecum in Berna,unde pretinde ca traieste.

Cu toate acestea,Popescu Aurel si-a continuat linistit seara respectiva si probabil si ziua ce a urmat,din moment ce a participat la majoratul fiicei Mihaelei Sava,una dintre concubinele sale si care a fost semnalata la politie.

Aveti aici poze cu persoanele in cauza.Pozele au aparut initial pe pe Facebook. Aurel Popescu,alias Rossenberg,nu a fost etichetat,dar a cerut ca acestea sa fie sterse imediat dupa ce a aflat ca au fost publicate.Mihaela Sava,concubina sa,si-a inchis contul Facebook,dar si l-a reactivat de curand.

Povestea este insa mai lunga.Nu se stie cu exactitate care dintre persoanele din anturajul apropiat lui Rossenberg sunt asociate lui,dar cercul se restrange si gasca incepe sa se demaste din interior.
Va rugam sa luati ca atare aceasta semnalare.Sa va feriti si sa nu cadeti in plasa acestui individ.

Rossenberg Alfred,Randy Blue si oricare alt grup sau pagina de pe retelele de socializare intitulate Vocea Romaniei (care,repet,nu au nicio legatura cu show-ul national televizat),sunt asociate acestui escroc virtual.

O zi buna in continuare.”

Romania, intre normalitate si delir…

In noaptea de 9 spre 10 Octombrie am purtat o discutie…las cititorii s-o incadreze in ce categorie considera ei ca merita. Marturisesc, totusi, ca daca respectiva conversatie ar fi avut loc cu vreo 2-3 ani in urma, reactia mea ar fi fost, cred, mai patimasa, in timp ce acum m-am amuzat in sinea mea, chiar daca zambetul imi era unul dispretuitor. Cu toate acestea, incercam sa gasesc o explicatie faptului ca Domnul Mihai Codrut Nanu, caci despre domnia sa este vorba, nu-mi starnise revolta; poate doar un sentiment de profunta tristete gandindu-ma la tara asta si la viitorul nostru ca natie.

Pe scurt, Domnul Mihai Codrut Nanu, membru  PNL Brasov, este un tanar cu ambitii mari, se pare; am strecurat pe parcusul discutiei noastre ideea unei posibile viitoare functii de senator ori deputat si, nu a parut sa-i displaca ideea respectiva.

Totusi, continua sa ma surprinda propria-mi lipsa de reactie. Concluzia: fie am imbatranit si m-am inteleptit, fie sunt tot mai obisnuita cu tendinta romanilor de a-si transforma calaii in eroi iar eroii in tradatori. Si-apoi, de ce mi-as toca nervii cu o persoana vadit pornita impotriva a tot ce inseamna Istoria Romaniei, istorie pe care acest tanar PNL-ist o considerea fabricata, pornit impotriva a ce el numeste „minciunile Academiei Romane cu privire la formarea Statului Roman” ? La „auzul” cuvantului „Dacia” si, nu ma refer la marca de automobile, Domnul Nanu mi-a replicat scurt si sec:”Aoleu, lasa-ma si cu Dacia! Alta facatura.”

L-as fi intrebat cine, dupa parerea lui, ne sunt stramosii insa, m-am temut ca raspunsul sau m-ar putea soca definitiv.Mai auzisem eu din gura unui cetatean ungur de peste granita, ca acolo, elevii invata ca nu exista nicio legatura intre daci si romani si ca, aceasta legatura ne-am inventat-o noi din dorinta de-a ne fabrica un trecut glorios. De fapt, dacii ar fi fost un popor care…s-a „evaporat”. Ceva similar dinozaurilor…Intorcandu-ma la Domnul Nanu, deja, ii simtisem dispretul atunci cand a aflat ca sunt originara din Barlad-Vaslui (Moldova). Am pus totul pe seama numarului mare de moldoveni aflati in Brasov. I-am spus ca actualmente traiesc in Buzau, tatal meu fiind buzoian. Aici, Domnul Nanu a gasit de cuviinta ca era momentul sa ma „lumineze”. De fapt Buzaul s-ar afla tot in Moldova dar buzoienii traiesc intr-o continua negare iar, ragatenii, probabil, sunt tot un soi de moldoveni al caror accent, spune el, e tot unul moldovenesc. Ii puteam simti un aer de superioritate datorat simplului fapt ca el e ardelean. Nimic mai fals, Domnul Nanu marturisindu-mi originile sale prahovene.Ca sa vezi! A tinut sa precizeze ca e si roman.Eu as fi adaugat niste ghilimele. Dar, poate, sunt eu mai rautacioasa 🙂

Domnul Nanu mi-a vorbit despre urma de civilizatie ce disparuse odata cu venirea moldovenilor si-a oltenilor, acestia fiind responsabili de distrugerea a tot ce ne lasase mai frumos civilizatia austro-ungara fara de care, eram vai de noi, nu-i asa (?!) Fara sa vreau mi-am amintit de Sabin Gherman si piticii, pardon, miticii lui. Domnul Nanu a impins discutia mai departe aratandu-mi indignarea sa fata de romanizarea fortata a Ardealului unde, spunea el, pana-n 1965 nu exista loc in care romanii sa fie majoritari, probabil,incercand  acreditarea  ideii  ca romanii nu ar avea dreptul de-a emite niciun fel de pretentie in privinta Transilvaniei  si Banatului. Mi-am amintit de afirmatiile pline de manie ale lui Laszlo Tokes cu privire la ceea ce el numea „ortodoxizarea fortata a Ardealului”.

Am tinut sa-i amintesc Domnului Nanu despre modul cum a fost stabilita frontiera ungaro-romana dupa primul razboi mondial, functie de ponderea etnica a fiecarei comune, am mai pomenit si de telegrama, mai mult sau mai putin  secreta, a lui Fabricius…dupa care, mi-am luat ramas-bun. Desigur, din vorba in vorba, ii povestisem despre bunicii mei materni care, din pricina unui concurs de imprejurari nefericite, au ales sa se stabileasca langa Timis, de unde au si fost deportati in ’51, mama mea nascandu-se si copilarind in domiciuliu fortat. Adica, in plin camp. Dar asta e alta poveste.Domnul Nanu mai c’ar fi incercat sa ma convinga de faptul ca inclusiv venirea bunicilor mei ar fi fost rezultatul amintitei romanizari fortate. Tentativa oricum sortita esecului din cel putin doua motive: imi cunosc prea bine povestea de viata a familiei mele si, oricum, bietii bunici ajunsesera in Banat cu mult inainte de 1965.

Desi intr-o maniera mai mult sau mai putin voalata, Domnul Nanu mi-a dat de inteles ca parerea lui despre Moldova si moldoveni nu era una prea stralucita. Moldova o regiune murdara iar moldovenii niste necivilizati, aruncandu-mi:”nici macar nu puteti da vina pe unguri”. Se pare ca in opinia sa, inclusiv Harghita si Covasna sunt tot victimile romanilor moldoveni dar si ale dezinteresului de la Bucuresti si, in niciun caz ale UDMR, domnul Nanu nefiind deloc surprins ca, in aceste conditii secuii cer autonomie. Se pare ca domnul Nanu nu e la curent nici cu faptul ca UDMR face legea de peste 20 de ani in acele judete, nici de defrisarile salbatice facute tot de un cunoscut lider UDMR-ist al carui nume imi scapa acum, nici de faptul ca nici macar majoritatea secuilor intelepti nu-si doresc aceasta autonomie, fiind constienti ca aceasta pretentie  este doar un moft udmr-isto-extremist, ei nedorind decat un trai decent, alaturi de etnicii romani din cele doua judete si nu conditiile mai mult decat mizere pe care sunt obligati sa le indure. in mare parte,  tot din pricina  UDMR-ului. Referitor la Harghita si Covasna, am avut pornirea sa adaug:”iata un model de romanizare fortata”. M-am abtinut.

Domnul Nanu m-a invitat sa ma documentez pe historia.ro etc… Pret de cateva clipe m-am intrebat de unde-mi parea cunoscuta aceasta denumire? Dupa un usor efort de memorie, mi-am amintit ca in paginile acestei publicatii Profesorul universitar Marius Diaconescu publicase un articol incendiar in care se intreba daca Avram Iancu poate fi considerat un erou sau un criminal? Oricum deviza lui fusese una singura, si-anume: „sa dam in cap la unguri”. Asadar, romanii ardeleni luptasera pentru…care drepturi? Acelasi Profesor Diaconescu care, din punctul meu de vedere si nu doar, s-ar inscrie cu succes in categoria „Senzationescu”, si-a expus recent parerea despre necesitatea schimbarii Imnului National, ocazie cu care, domnia sa spunea ca, cel putin,unele versuri sunt prea greoaie si-ar trebui schimbate dand dovada c-am depasit  momentul „datului in cap ungurilor”. Prea bine nu am inteles legatura insa, nu am putut sa nu remarc repetitia obsesiva a sintagmei „dam in cap ungurilor”.

Gandul meu a zburat la modul in care ne-au umilit francezii, apoi norvegienii. Desigur, la acel moment, m-au incercat tot felul de sentimente. Sunt sigura ca si pe mare parte dintre dumneavoastra. Apoi, m-am gandit la cele doua exemple de persoane publice, respectiv istoricul Mihai Diaconescu-formator al generatiilor viitoare- si Mihai Codrut Nanu-posibil viitor parlamentar din partea PNL Brasov in legislatura urmatoare- si, m-am intrebat daca, realmente, avem nevoie de „ajutor” extern pentru a ne face rau?!

Mi-am amintit, de-asemenea, de apelul socant al fostului consilier prezidential, Peter Eckstein-Kovacs, care ii indemna pe romani ca, la apropiatul recensamant, sa se declare maghiari. Si, iarasi, m-am intrebat in ce masura acest indemn isi va produce efectele scontate? Acum, nu. Insa, peste 3-4 ani…

Nu am putut trece cu vederea si modul in care acelasi Eckstein-Kovacs, unul din liderii UDMR, le prezenta romanilor si benefiicile pe care aceasta transformare etnica le-ar atrage dupa sine, respectiv, posibilitatea de-a gasi un job bun in Ungaria sau doar o tranzitare mai usoara a tarii vecine in calatoriile lor viitoare. Asta in conditiile in care, aceasta formatiune politica numita UDMR, se afla, totusi, la guvernarea Romaniei.

In noaptea de 9 spre 10 Octombrie mi s-a reconfirmat veridicitatea zicalei : „intotdeauna e loc si de mai…rau”.

* * *

Stiu ca, la fiecare 4 ani, pe tot mai multi romani ii framanta intrebarea cetateanului turmentat: „eu cu cine votez?”  Ei bine, eu am gasit raspunsul: ii votez pe toti. Da, da. Pe toti intrucat, pentru mine, toti sunt o apa si-un pamant, iar interesul national de care fac dansii caz, nu este nici pe departe preocuparea lor; asadar, voi aplica stampila in dreptul fiecarui candidat/partid. De ce? Pentru ca intr-o tara in care voteaza si mortii, refuz sa le ofer posibilitatea  de a profita de absenta mea la vot,  riscand a-mi fi trecuta semnatura, fara stirea mea, pe cine stie ce lista in favoare vreunui candidat si (sau) partid.

Inchei cu un indemn: mergeti la vot si, aveti mare grija cui acordati votul dumneavoastra pentru inca 4 ani. Nu vreau sa par vreo baba Vanga dar, ma tem ca, in ritmul asta, chiar ne indreptam catre disparitia Statului Roman si, treptat, a noastra ca natie.