Romania, intre normalitate si delir…

10 Oct

In noaptea de 9 spre 10 Octombrie am purtat o discutie…las cititorii s-o incadreze in ce categorie considera ei ca merita. Marturisesc, totusi, ca daca respectiva conversatie ar fi avut loc cu vreo 2-3 ani in urma, reactia mea ar fi fost, cred, mai patimasa, in timp ce acum m-am amuzat in sinea mea, chiar daca zambetul imi era unul dispretuitor. Cu toate acestea, incercam sa gasesc o explicatie faptului ca Domnul Mihai Codrut Nanu, caci despre domnia sa este vorba, nu-mi starnise revolta; poate doar un sentiment de profunta tristete gandindu-ma la tara asta si la viitorul nostru ca natie.

Pe scurt, Domnul Mihai Codrut Nanu, membru  PNL Brasov, este un tanar cu ambitii mari, se pare; am strecurat pe parcusul discutiei noastre ideea unei posibile viitoare functii de senator ori deputat si, nu a parut sa-i displaca ideea respectiva.

Totusi, continua sa ma surprinda propria-mi lipsa de reactie. Concluzia: fie am imbatranit si m-am inteleptit, fie sunt tot mai obisnuita cu tendinta romanilor de a-si transforma calaii in eroi iar eroii in tradatori. Si-apoi, de ce mi-as toca nervii cu o persoana vadit pornita impotriva a tot ce inseamna Istoria Romaniei, istorie pe care acest tanar PNL-ist o considerea fabricata, pornit impotriva a ce el numeste „minciunile Academiei Romane cu privire la formarea Statului Roman” ? La „auzul” cuvantului „Dacia” si, nu ma refer la marca de automobile, Domnul Nanu mi-a replicat scurt si sec:”Aoleu, lasa-ma si cu Dacia! Alta facatura.”

L-as fi intrebat cine, dupa parerea lui, ne sunt stramosii insa, m-am temut ca raspunsul sau m-ar putea soca definitiv.Mai auzisem eu din gura unui cetatean ungur de peste granita, ca acolo, elevii invata ca nu exista nicio legatura intre daci si romani si ca, aceasta legatura ne-am inventat-o noi din dorinta de-a ne fabrica un trecut glorios. De fapt, dacii ar fi fost un popor care…s-a „evaporat”. Ceva similar dinozaurilor…Intorcandu-ma la Domnul Nanu, deja, ii simtisem dispretul atunci cand a aflat ca sunt originara din Barlad-Vaslui (Moldova). Am pus totul pe seama numarului mare de moldoveni aflati in Brasov. I-am spus ca actualmente traiesc in Buzau, tatal meu fiind buzoian. Aici, Domnul Nanu a gasit de cuviinta ca era momentul sa ma „lumineze”. De fapt Buzaul s-ar afla tot in Moldova dar buzoienii traiesc intr-o continua negare iar, ragatenii, probabil, sunt tot un soi de moldoveni al caror accent, spune el, e tot unul moldovenesc. Ii puteam simti un aer de superioritate datorat simplului fapt ca el e ardelean. Nimic mai fals, Domnul Nanu marturisindu-mi originile sale prahovene.Ca sa vezi! A tinut sa precizeze ca e si roman.Eu as fi adaugat niste ghilimele. Dar, poate, sunt eu mai rautacioasa🙂

Domnul Nanu mi-a vorbit despre urma de civilizatie ce disparuse odata cu venirea moldovenilor si-a oltenilor, acestia fiind responsabili de distrugerea a tot ce ne lasase mai frumos civilizatia austro-ungara fara de care, eram vai de noi, nu-i asa (?!) Fara sa vreau mi-am amintit de Sabin Gherman si piticii, pardon, miticii lui. Domnul Nanu a impins discutia mai departe aratandu-mi indignarea sa fata de romanizarea fortata a Ardealului unde, spunea el, pana-n 1965 nu exista loc in care romanii sa fie majoritari, probabil,incercand  acreditarea  ideii  ca romanii nu ar avea dreptul de-a emite niciun fel de pretentie in privinta Transilvaniei  si Banatului. Mi-am amintit de afirmatiile pline de manie ale lui Laszlo Tokes cu privire la ceea ce el numea „ortodoxizarea fortata a Ardealului”.

Am tinut sa-i amintesc Domnului Nanu despre modul cum a fost stabilita frontiera ungaro-romana dupa primul razboi mondial, functie de ponderea etnica a fiecarei comune, am mai pomenit si de telegrama, mai mult sau mai putin  secreta, a lui Fabricius…dupa care, mi-am luat ramas-bun. Desigur, din vorba in vorba, ii povestisem despre bunicii mei materni care, din pricina unui concurs de imprejurari nefericite, au ales sa se stabileasca langa Timis, de unde au si fost deportati in ’51, mama mea nascandu-se si copilarind in domiciuliu fortat. Adica, in plin camp. Dar asta e alta poveste.Domnul Nanu mai c’ar fi incercat sa ma convinga de faptul ca inclusiv venirea bunicilor mei ar fi fost rezultatul amintitei romanizari fortate. Tentativa oricum sortita esecului din cel putin doua motive: imi cunosc prea bine povestea de viata a familiei mele si, oricum, bietii bunici ajunsesera in Banat cu mult inainte de 1965.

Desi intr-o maniera mai mult sau mai putin voalata, Domnul Nanu mi-a dat de inteles ca parerea lui despre Moldova si moldoveni nu era una prea stralucita. Moldova o regiune murdara iar moldovenii niste necivilizati, aruncandu-mi:”nici macar nu puteti da vina pe unguri”. Se pare ca in opinia sa, inclusiv Harghita si Covasna sunt tot victimile romanilor moldoveni dar si ale dezinteresului de la Bucuresti si, in niciun caz ale UDMR, domnul Nanu nefiind deloc surprins ca, in aceste conditii secuii cer autonomie. Se pare ca domnul Nanu nu e la curent nici cu faptul ca UDMR face legea de peste 20 de ani in acele judete, nici de defrisarile salbatice facute tot de un cunoscut lider UDMR-ist al carui nume imi scapa acum, nici de faptul ca nici macar majoritatea secuilor intelepti nu-si doresc aceasta autonomie, fiind constienti ca aceasta pretentie  este doar un moft udmr-isto-extremist, ei nedorind decat un trai decent, alaturi de etnicii romani din cele doua judete si nu conditiile mai mult decat mizere pe care sunt obligati sa le indure. in mare parte,  tot din pricina  UDMR-ului. Referitor la Harghita si Covasna, am avut pornirea sa adaug:”iata un model de romanizare fortata”. M-am abtinut.

Domnul Nanu m-a invitat sa ma documentez pe historia.ro etc… Pret de cateva clipe m-am intrebat de unde-mi parea cunoscuta aceasta denumire? Dupa un usor efort de memorie, mi-am amintit ca in paginile acestei publicatii Profesorul universitar Marius Diaconescu publicase un articol incendiar in care se intreba daca Avram Iancu poate fi considerat un erou sau un criminal? Oricum deviza lui fusese una singura, si-anume: „sa dam in cap la unguri”. Asadar, romanii ardeleni luptasera pentru…care drepturi? Acelasi Profesor Diaconescu care, din punctul meu de vedere si nu doar, s-ar inscrie cu succes in categoria „Senzationescu”, si-a expus recent parerea despre necesitatea schimbarii Imnului National, ocazie cu care, domnia sa spunea ca, cel putin,unele versuri sunt prea greoaie si-ar trebui schimbate dand dovada c-am depasit  momentul „datului in cap ungurilor”. Prea bine nu am inteles legatura insa, nu am putut sa nu remarc repetitia obsesiva a sintagmei „dam in cap ungurilor”.

Gandul meu a zburat la modul in care ne-au umilit francezii, apoi norvegienii. Desigur, la acel moment, m-au incercat tot felul de sentimente. Sunt sigura ca si pe mare parte dintre dumneavoastra. Apoi, m-am gandit la cele doua exemple de persoane publice, respectiv istoricul Mihai Diaconescu-formator al generatiilor viitoare- si Mihai Codrut Nanu-posibil viitor parlamentar din partea PNL Brasov in legislatura urmatoare- si, m-am intrebat daca, realmente, avem nevoie de „ajutor” extern pentru a ne face rau?!

Mi-am amintit, de-asemenea, de apelul socant al fostului consilier prezidential, Peter Eckstein-Kovacs, care ii indemna pe romani ca, la apropiatul recensamant, sa se declare maghiari. Si, iarasi, m-am intrebat in ce masura acest indemn isi va produce efectele scontate? Acum, nu. Insa, peste 3-4 ani…

Nu am putut trece cu vederea si modul in care acelasi Eckstein-Kovacs, unul din liderii UDMR, le prezenta romanilor si benefiicile pe care aceasta transformare etnica le-ar atrage dupa sine, respectiv, posibilitatea de-a gasi un job bun in Ungaria sau doar o tranzitare mai usoara a tarii vecine in calatoriile lor viitoare. Asta in conditiile in care, aceasta formatiune politica numita UDMR, se afla, totusi, la guvernarea Romaniei.

In noaptea de 9 spre 10 Octombrie mi s-a reconfirmat veridicitatea zicalei : „intotdeauna e loc si de mai…rau”.

* * *

Stiu ca, la fiecare 4 ani, pe tot mai multi romani ii framanta intrebarea cetateanului turmentat: „eu cu cine votez?”  Ei bine, eu am gasit raspunsul: ii votez pe toti. Da, da. Pe toti intrucat, pentru mine, toti sunt o apa si-un pamant, iar interesul national de care fac dansii caz, nu este nici pe departe preocuparea lor; asadar, voi aplica stampila in dreptul fiecarui candidat/partid. De ce? Pentru ca intr-o tara in care voteaza si mortii, refuz sa le ofer posibilitatea  de a profita de absenta mea la vot,  riscand a-mi fi trecuta semnatura, fara stirea mea, pe cine stie ce lista in favoare vreunui candidat si (sau) partid.

Inchei cu un indemn: mergeti la vot si, aveti mare grija cui acordati votul dumneavoastra pentru inca 4 ani. Nu vreau sa par vreo baba Vanga dar, ma tem ca, in ritmul asta, chiar ne indreptam catre disparitia Statului Roman si, treptat, a noastra ca natie.

Un răspuns to “Romania, intre normalitate si delir…”

  1. Vasile Ianuarie 28, 2013 la 11:58 am #

    Nanu e un un simplu semidoct arogant de origini prahovene care s-a mutat la Brasov iar dupa mutare l-a apucat o greata subita fata de regateni, adica cei de acasa. Individul nu are ce cauta in politica unde trebuie sa fii empatic si sa-ti reprezinti alegatorii. Nu vad cum cineva care-i dispretuieste pe romani i-ar putea reprezenta. Cu grave lacune de istorie elementara, individul pretinde ca romanii sunt o natiune artificiala, un accident istoric. Cine naiba si-ar dori un astfel de „reprezentant” in parlament.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: