Arhiva | Uncategorized RSS feed for this section

2016

11 Feb

Anunțuri

Memories, good old memories…

7 Aug

‘Un moment cu totul deosebit l-a constituit recitalul tinerei şi talentatei Andreea Anabela Soare din Buzău.
Fragilă, de o frumuseţe suavă, Andreea a dovedit şi reale calităţi actoriceşti, dar şi muzicale, precum şi o prezenţă scenică admirabilă. Scrie poezie, recită, cântă şi dansează! De la mama sa care o însoţea (deşi nu mai e la vârsta la care să meargă cu mămica, însă distinsa doamnă este un fel de impresar al Andreei şi totodată un critic exigent), am aflat că ştie şi pian. Se întâmplă rar să fie îngrămădite atâtea talente într-un singur om. Andreea a fost admirată de toţi cei prezenţi; şi pe bună dreptate. O asemenea artistă ar trebui să o vedem la televizor, nu pe maimuţele care mimează cântecul şi dansul, folosindu-se de ele ca pretext să-şi mai arate una, alta. Din spectacolul Andreei, cel mai mult mi-a plăcut „Ciuleandra”. ‘
Slobozia, 06,07 septembrie 2012

Florentina Loredana Daliangeoagiugeoagiugeoagiu2

TE IUBESC!

19 Iul

Aud vocea ta blanda
atunci cand ma trezesc ;
secunda de secunda,
ti-as spune : ‘te iubesc!’
***
Se scurg nopti nedormite,
la tine ma gandesc …
daca ai sti, iubite
ce mult eu te iubesc !…
***
Apune blandul soare,
de dor iar ma topesc …
De ce pe mine, Doamne,
ma doare ca iubesc ?!!!…

***
Visez ca intr-o seara,
in ochi sa te privesc,
si sa-ti spun intr-o doara:
‘Stii? Nu te mai iubesc!…’

–-

Hristos a inviat ! Sarbatori cu bine !

20 Apr

Toata lumea vrea sa-ti fie alaturi atata timp cat are asteptari sau isi doreste ceva de la tine. In momentul cand realizeaza ca duci o povara mult prea apasatoare pentru umarul lor  sau ca, intre timp, interesul de a obtine ceva de la tine s-a diminuat sau chiar a disparut, atunci nu mai ramane nimeni …

Javre… vs maidanezi!

19 Noi

Ca simplu cetatean platitor de taxe,   devenit,  recent,     un paria pentru simplul motiv ca am avut nesimtirea de-a iubi cainii maidanezi, indraznesc, din nou, sa lansez cateva intrebari, asa, din lipsa de activitate si curiozitate, la ceas tarziu in noapte.
In Romania    ultimelor  luni a venit apocalipsa.

Aceasta adevarata isterie nationala,   provocata de media   romaneasca,  a avut   drept   consecinta  macelul a   zeci   si  sute de caini din   adaposturi    (valabil,  desigur, pentru cei care   mai  au   „norocul”   (?)   de-a ajunge vii acolo)    exterminarea lor prin infometare, otravire, mutilarea lor de catre niste cetateni EUROPENI -(infractori)- activitati devenite un fel de sport national la romani,umilirea si ,uneori, agresarea verbala si fizica a celor care doresc sa adopte un catel din lagarele de exterminare   –  a se citi adaposturi publice-  sau a celor ce reusesc sa mai salveze cate un amarat de suflet,  de fata cu, sau chiar cu participarea directa a  politiei locale, terorizarea psihica a oamenilor care trebuie sa traiasca aproape   zilnic   cu     astel de   imagini si    intamplari care incep   sa faca     parte dintr-o anormalitate devenita fireasca   in   Romania ,   terorizarea copiilor care traiesc   si     cresc cu astfel de   imagini de natura a le „afecta dezvoltarea mentala sau morala”-citat din CNA- , marcandu-le intreaga existenta,    acelasi CNA care permite difuzarea unor emisiuni in care ,  moderatorii         ( infractori?)   instiga la violenta si aproba actele de violenta deja savarsite, emisiuni in urma carora dictonul divide et impera se aplica si verifica cu prisosinta,  nimic nefiind mai usor de realizat cu succes la dobitoace  …   pardon,   la romani decat dezbinarea, pe sistemul „intarata-i drace!” unii impotriva celorlalti, da-le circ ca sa uite ca nu mai au paine si, mai ales sa uite cine le-a furat-o si cine le este dusmanul comun, de fapt.

In aceste conditii, ma intreb si va intreb ce pot face si ce fac, totusi, ONG-urile? Ce fac ele concret ca de sfaturi, comentarii, morala si like-uri pe retelele de socializare suntem satui.
In conditiile in care, noi, astia cu tot mai multe doage lipsa, noi astia „anormali” pt ca nu mai suportam teroarea la care suntem
supusi si bestialitatea ce ne inconjoara, care nu mai avem somn, nu mai avem liniste, noi astia care bantuim intr-un cosmar din care
tot asteptam sa ne trezim odata, noi astia care, de multe ori, mancam gaura pentru ca, de covrig, sa se mai bucure cateva amarate de patrupede , noi astia care in disperarea noastra salvam unul, doi, trei, cinci, noua, o suta de catei in timp ce alte sute si mii mor de foame, mor de boli, sunt omorati in bataie, otraviti, ingropati de vii de catre un stat caruia si noi astia socotiti nebuni-ma intreb cine ar mai fi sanatos in astfel de tara si de conditii-ii platim taxe, pentrut ca noi astia, „deuseurile” societatii, nu mai avem niciun drept, nici macar acela de a ne apara, desi, paradoxal, traim intr o tara democrata unde drepturile omului sunt garantate si protejate prin lege. Cica.
Dupa modelul „azi furi un ou, maine un bou”, se practica o noua forma de tortura, probabil ,a lumii moderne. Azi ia-i omului cainele, maine   da-i o mama de bataie, iar poimaine, de ce nu(?)  ia-i razvratitului si nevasta. Traiesc o asemanare izbitoare intre Romania stalinista si Romania lui 2013,  membra a UE.

In conditiile in care, noi astia , o mana de oameni, multi dintre noi depasiti de situatie din punct de vedere financiar, distrusi fizic si psihic,  in incercarea esuata de a ne lupta cu un sistem care ne ingenunchiaza zi de zi, nu dispunem de parghii legale pentru a face dreptate, fiind, tot mai des, in imposibilitatea de a ne apara propriile    drepturi, daramite pe cele ale prietenilor nostri pe viata, iarasi vin si va intreb ce fac ONG-urile?   Cum actioneaza ele concret, cum se iau ele „la tranta” cu sistemul, cum cer ele autoritatilor socoteala pentru atrocitatile comise, cum monitorizeaza ele activitatea din adaposturi care sunt, totusi, niste institutii publice pentru care noi, dobitoacele, platim taxe?  Taxe pentru plata salariilor unor bate bipede care,teoretic, ar trebui macar pentru faptul ca-si primesc un salariu,  sa-si faca munca in mod corect si constiincios ( nu din omenie daca asa ceva nu exista) taxe pentru intretinerea ( oficial) a cainilor adusi acolo, intretinere,   care,  conform acelorasi autoritati, este foarte costisitoare     ( mai mult ca sigur au omis sa precizeze ca se refereau la intretinerea salariatilor nu a maidanezilor), taxe pentru adoptie in cazul in care doresti sa adopti mai mult de un catel (in valoare de 150 Ron/caine) ,taxe din care sunt platiti hingherii,acesti …cetateni model care castiga si ei o paine cinstita prinzand cainii cu instrumente speciale gen bate cu sarma, clesti, caini care nici nu se apara macar, unii nici nu latra, altii sunt batrani, ologi, bolnavi deci, vorbim de „haite de caini agresivi” – a propos, dragi romani,in timp ce un hingher este platit cu aproximativ 50 Euro/captura, un medic anestezist in provincie primeste aproximativ 200 Euro/luna-  taxe pentru masini solide in care sunt aruncati si inghesuiti acesti caini”deosebit de agresivi” precum  sardalele si care, din lipsa de aer, ajung morti la destinatie…nu toti, din fericire, daca a fi aruncat in  niste lagare precum sunt adaposturile de stat, poate constitui o fericire….taxe din care sunt platite firme de hingheri private, mai nou, care ridica zeci si sute de caini; caini care, in mod misterios, dispar ulterior. Nu stie nimeni unde, cert e ca in adaposturi, nu mai sunt de gasit.
Noroc ca mai filmeaza cate un cetatean curios si uimit la vederea aparitiei unor dubite circuland cu viteza extrem de redusa si cu farurile stinse,
ca-n filmele de spionaj – ca, de ce sa n avem si noi James (vaga)bonzii nostri?!- care  apar la lasatul serii pe ulitele vreunui sat si din care sunt coborate puzderii de caini de toate taliile, cat cuprinzi cu privirea de parca zici ca ne-au invadat extraterestrii…

Iata, dragi neiubitori de maidanezi- eu nu-mi permit sa va numesc nici bipedo-javrofili, nici pedofili, apelative total nedemne de niste cetateni europeni civilizati asa cum va pretindeti-  spuneam, iata cum arata un caine „bine” intretinut intr-un adapost de Stat si care, se presupune, ne costa un amar de bani,   intretinerea lui reprezentand o mare gaura in   bugetul  Statului, respectiv, banii dumneavoastra.    Dupa ce veti fi privit aceste imagini,   zic eu,    mai mult decat graitoare, v-as intreba unde sunt banii rezultati din acest pomelnic de taxe, unde se duc banii dumneavoastra , ai nostri? Ca, din cate stiu, alocatiile nu s-au marit, salariile nu s-au modificat, pensiile nu au fost indexate. Iar dragii nostri guvernanti au hotarat ca au nevoie de avionul lor pentru a nu se mai amesteca cu gloata.

In curand, va vor taxa si pantofii cu toc pe motiv ca fac gaura-n asfalt, in verile caniculare.

Somn usor, dragi compatrioti!

adapost craiovaBMdj

Un Scotian la Casota

5 Iul

Iata ce ne spunea o anumita distinsa Doamna Ellen, citez :

” Sorry to write in English, dar vobesc putin Romana!!! Yesterday, I had the pleasure to see the conac with Valentin Mandache and with Moray Letham. I found many surprises. Moray is an unusual person, one who has a dream and remains with focus and dedication to his dream. The conac iinspired Moray with passion and a vision, Maray became memsmerized by the conac. He has restored other historic homes around the world, so the conac is not his first experience. But it is the most challenging and the most expensive. The first surprise for him was to learn that the beauty which attracted him, the inspirational interior elements of highly crafted ceilings and original woodwork had to be destroyed!! The same govenrment which sold him the conac required Moray to destroy the interior of the conac in order to create a standard of building that would survive an earthquake. Every ornate plaster ceiling and every amazing floor, which Moray had planned to repair and restore to original standards, now had to be removed completely so support beams could be inserted. The ceilings therefore had to be recreated. Moray had to hire very talented craftsmen re-create the old ceilings and replace them. This was very expensive, very time consuming and very disappointing. The workers who agreed to do the job have not completed their work, they have disappeared from the worksite. Their unfinished work is very beautiful, I wished to see it completed by them! This is art in the creation.

The removed floors, made from massive wood beams, over 150 years old, were sanded and prepared for reinstallation by Moray himself personally. But a shocking thing happened, many of the floor beams were stolen from the conac before they could be re-installed. This is an asset that cannot be recreated, it is a great sadness. The windows had to be removed so they could be rebuilt and have new glass inserted. Moray did the work personally, preparing the windows to be re-installed. But another shock! Before the windows could be re-installed, they were stolen from the conac.

The most recent theft from Moray involves the land surrounding the conac. Local people are erecting ridiculous ugly shanty structures at the edge of the conac property and claiming to own the property without having title to the property and then trying to “sell” the shanty property to Moray, this is crime, this is fraud, this is pathetic.

The amount of theft at the conac during the years that Moray has struggled with his own money and his own labor to repair the conac is shocking and shameful. Moray has made an effort to use local people to work on the project with him and there has been betrayal with the robbing of windows, floor beams, tools, cement, ironwork, fittings, etc, and now theft of land. Moray the Scot is interested and dedicated and using his time and money to restore a Romanian landmark. But he is being defeated by local crime against his cause. This situation is sad and ironic. I came away after spending several hours with Moray having these three things to say. (1) Moray is authentic and determined to succeed independently with help from no man. (2) Moray is an artist with a vision of the conac coming to life again and, like most artists, he is rejected by the people. (3) Romania is behaving as Moray’s enemy but Moray is determined to win. Fortunately, Moray’s definition of victory – the restoration of the conac – will also be a victory for Romania. ”

xxx

 

 

Domnul Moray nu este nici pe departe artistul visator plin de speranta ale carui aripi au fost frante de ignoranta unei comunitati de localnici indaratnici care nu i-au inteles spiritul creator si efortul (atat fizic, cat si financiar ) depus intru scoaterea la lumina a unei bijuterii arhitecturale romanesti a carei ruina s-a incapatanat sa reziste in ciuda vicisitudinilor vremii si-ale vremurilor.

Precizez din capul locului ca nu doresc sa transform aceasta poveste  intr-un subiect de scandal, mai ales ca apreciez intentia si efortul  Domnului Valentin Mandache, de-a promova locuri interesante, incarcate de istorie, la fel cum si eu incerc prin toate modalitatile posibile sa promovez Romania cu frumusetile ei dar si din punct de vedere al unicitatii istorice, mai ales ca, petrecand o mare parte din viata in strainatate, pot aprecia lucrurile si din perspectiva strainului (strain ca natie) dar si strain de cauza romaneasca -aceea pe care, chipurile, Dl Moray se chinuie s-o serveasca- dar si cu ochiul critic al romanului care cunoaste foarte bine metehnele conationalilor dar, mai ales, ale Statului cu care eu si familia mea ne luptam de un amar de ani pe cale juridica, administrativa etc.

Intamplator ( sau nu) si eu sunt o artista, chiar daca numele meu nu spune multe in Romania, totusi, inteleasa de publicul larg si de cel de specialitate acolo unde am avut ocazia sa ma manifest si chiar si apreciata, marturie stand seria de premii obtinute atat in Romania, cat si peste hotare. Poate ca nu era locul nici momentul sa vorbesc despre mine, intentia mea nefiind aceea de a-mi face reclama ci, mai curand, mi-am prezentat acest scurt C.V. tocmai pentru ca cele ce  le voi relata in continuare doresc a fi  considerate un drept la replica din partea unei localnice care a avut sansa sau nesansa de a se afla la fata locului exact atunci cand Dl Moray facea primii pasi in “lumea oamenilor de afaceri casoteni” , o lume in care, la drept vorbind, dincolo de puterea banului trebuie sa primeze onoarea si credibilitatea individului.

Dl Moray -”Scotianul”- a intrat in lumea afacerilor buzoiene dupa ce, descoperind pe internet un anunt de vanzare insotit de fotografiile Conacului casotean, a cumparat (dupa spusele dumisale) castelul de la un mostenitor al boierului Casotti, un roman stabilit in Franta caruia i-a fost retrocedata constructia si suprafata de teren aferenta apartinand conacului la momentul respectiv.

Printr-un concurs de imprejurari – cu sprijinul unui amic( pare-se notar sau jurist) din Bucuresti- Dl Moray, in calitate de asociat unic,si-a infiintat un S.R.L. avand ca activitate vanzare-cumparare imobiliare si, “aterizand” la Casota, a aflat ca, de fapt, imobilul-castel era inscris in patrimoniul national si, in consecinta, fara drept de modificare arhitecturala ori de schimbare a destinatiei. Ca atare, problemele pe care visatorul investitor le reclama ca avandu-le cu guvernul sunt vise inventate dupa cum vise iluzorii sunt si cosmarurile pe care Mister le descrie ca fiindu-i generate de localnicii ignoranti si refractari la eforturile sale financiare, care eforturi s-au materializat in incercari de tepuire a comunitatii, angajand -la negru- cativa fomisti autohtoni pentru deratizarea si debarasarea pivnitei dar, pe care, i-a platit la inceput cu promisiuni iar pe parcurs cu firmituri pentru ca marele investitor era atat de bazat pecuniar incat, dupa ce i-am gasit o gazda, garant fiind statutul tatalui meu, umbla prin cotetul gainilor gazdei culegand ouale pentru breakfast iar cina si-o pregatea cu laptele capatat din mila codanelor mai oachese generand chiar “indigestii” matrimoniale si obligandu-ne, in consecinta, a-l retrage din resedinta respectiva cautandu-i alta; iar, in ce priveste terenul invocat ca apartinand castelului si presupus a fi luat cu japca de catre localnicii ce si-au ridicat in mod abuziv ( fara titlu de proprietate) locuinte inestetice, Dl Moray are posibilitatea legala de a actiona in justitie care, buna-rea, este unicul organ abilitat a elucida chestiunea, dupa cum orice act de vanzare-cumparare se face legal la notariat pe documente autentice si autentificate astfel incat motivatia “vanzarii” de teren de catre bastinasi, aspect invocat de Dl Moray, constituie o alta reglementare justitiara.
Oare, de ce nu se adreseaza Dl Moray justitiei? Din generozitate si dragoste pentru localnici? E preferabil sa-i blasfemiem pe internet ?!…

De altfel, Dl Moray, in efervescenta sa creatoare si “tratat in Romania ca dusman” – dupa remarca Doamnei Ellen – nu prea le are nici cu legislatia, nici cu respectul pentru cuvantul dat.
Intruca restaurarea unui monument istoric se realizeaza in parametri speciali, cu echipa atestata oficial, Dl Moray a refuzat un contract legal cu un grup de experti atestati din Harghita desi negocierile au fost purtate in locuinta familiei mele. Stiti de ce a refuzat contractul? Pentru ca domnia sa a dorit sa recurga la un tertip ( eu il numesc inselaciune) ; le-a propus expertilor respectivi un deal: aplicarea semnaturii ca executanti ai lucrarii in schimbul unei sume; in fapt, lucrarea avea sa fie efectuata de musteriii domniei sale pentru ca, Dl Moray nedetinand, la vremea respectiva, sumele necesare astepta vanzarea unui imobil restaurat de el la Nisa ( Franta) – conform spuselor sale.

Eu nu stiu ce acte v-au fost prezentate.

Eu si familia mea suntem persoanele care l-au insotit si i-au rezolvat numeroase probleme pe care le-a intampinat la nivel local si judetean, inclusiv bagatela instalarii internet-ului.
Eu nu contest existenta furturilor incriminate.

Numai ca, repet si subliniez: conform legislatiei, aceste monumente istorice se restaureaza numai de catre echipe specializate atestate de catre institutiile statului.
Daca Dl Moray a lucrat cu o astfel de echipa – concret: daca Dl Moray a lucrat legal, are posibilitatea legala de a-si recupera pagubele in instanta, conform contractului intre parti.
Cand pleci la drum pe cai mai putin ortodoxe, iti asumi si riscurile actiunilor tale.
Da, Dna Ellen, situatia este “trista si ironica”. In urma celor relatate, oare, viziunea “artistului desavarsit” nu se coreleaza perfect cu apelativele cu care, in exterior, noi, romanii, suntem etichetati ?! …

Internet-ul nu e instanta; el repara sau deterioreaza imagini.
Fara informatii pertinente ramanem la categoria cancan.

 

Conacul Casota: un minunat imobil de epoca, cu un mare potential

5 Iul

Case de Epoca - Historic Houses of Romania

Va prezint un remarcabil imobil de epoca din sud-estul Romaniei: Conacul Casota, care imi este foarte familiar, avand in vedere faptul ca am copilarit in acea zona. Descrierea de mai jos este o scurta prezentare a unuia dintre cele mai apreciate tipuri de imobil rural de epoca din Romania, echivalentul, in aceasta parte a Europei, a conacelor (mansion) englezesti sau a castelelor (chateau) de tara frantuzesti.

Introducere:

  • Cuvantul „conac” este termenul dat in sudul si estul Romaniei (Valahia si Moldova) resedintelor de tara construite de boieri sau alti latifundiari. Principala functie a acestor imobile era de a servi drept resedinţe de vara, dar si ca sedii administrative pentru mosiile intinse ale acestora. Termenul in sine este de origine turca, reflectand secolele de dominatie a Imperiului Otoman pe pamantul romanesc.
  • Conacul Casota este unul din cele mai frumoase exemple de astfel de cladiri, fapt care il face reprezentativ pentru acest…

Vezi articol original 1.375 de cuvinte mai mult

%d blogeri au apreciat asta: