Arhiva | August, 2011

M-am saturat !!! Voi nu ???

28 Aug

Nu sunt membru al niciunui partid politic pentru ca, pur si simplu, mi-e sila si rusine de-o asemenea clasa politica. Mesajul meu este unul simplu: mi-e sila de tot ce inseamna actuala clasa politica romaneasca, de la stanga la dreapta. Defilati in costume de firma, care de care mai scumpe, motaiti in fotolii plusate si votati ziua ce visati noaptea, rostiti lozinci sforaitoare si nu va este macar putin jena de faptul ca unii dintre dumneavoastra nu stiti sa va exprimati corect in limba materna sau, dupa caz, limba oficiala a Statului la „prabusirea” caruia -vorba unui fost ministru la rostirea juramantului de investire- contribuiti din plin cu o nesimtire de nedescris. Ne ucideti batranii, ne ucideti copiii, ne-ati luat demnitatea, ne-ati ucis pana si speranta.

Cand se vor termina abuzurile, coruptia si murdariile din toate institutiile Statului, cand vor disparea hienele din Justitie care ne sfasie zi-de-zi prin salile de judecata si-si bat joc prin toate metodele posibile, aplicandu-si propriile legi si, impotriva carora, nimeni nu ia nicio masura pentru ca nimanui nu-i pasa?

Ma-ntreb, inafara de pomenile electorale pe care le faceti tot din banii nostri, cati ati facut vreo donatie vreunui copil bolnav, cati ati incercat sa salvati o viata, sa alinati o suferinta, cati v-ati oprit sa aruncati un colt de paine unui amarat de caine al strazii, in conditia in care, unii dintre domniile voastre detineti averi incomensurabile???

Si, nu voi accepta sa mi se spuna : „cui nu-i convine Romania, e liber sa plece” pentru ca sunt cetatean al acestei tari, pretins civilizate si, pentru ca si datorita votului meu multi sunteti acolo unde sunteti, iar acum ar trebui sa va amintiti sau, sa vi se aminteasca faptul ca aveti si obligatii, nu doar drepturi.

***

M-am saturat de Romania lor hidoasa!

Vreau inapoi Romania mea frumoasa!!!

Oare chiar nu ne-am saturat sa fim condusi de analfabeti, mincinosi, hoti, criminali? Oare nu ne-au ajuns peste 20 de ani de cand tot alegem intre doua dezastre pe cel, aparent, mai putin dezastruos, in timp ce noi ne-afundam tot mai mult in cloaca  pana ce vom disparea ca natie? Oare nu ne-am saturat sa pribegim prin tari straine ca niste animale haituite, cersind din poarta-n poarta ca ultimii nomazi, in timp ce nemernicia care a pus stapanire pe Romania de aproape 22 de ani se lafaie in lux, ne batjocoreste fara mila si ne sfideaza cu o nesimtire demna de Cartea Recordurilor? Oare nu ne-am saturat sa-nghitim toate nedreptatile si ilegalitatile ce ni se-ndeasa pe gat cu nemiluita? Oare nu ne-am saturat de „fosti” comunisti infocati, de fii de securisti si tortionari, acesti lupi moralisti  care ne tin lectii de patriotism si democratie?

Eu, da!

E momentul sa-ntelegem ca nu ne mai putem permite luxul de-a irosi timpul alegand intre ei si… tot ei. Intrucat sunt aceiasi peste tot. La stanga, la dreapta, la mijloc…sunt tot ei. Difera doar siglele, naravurile sunt aceleasi. Un fel de aceeasi Marie sub alte palarii.

E momentul sa realizam ca nu mai avem timp sa plecam urechea la minciunile lor, incercand sa gasim „urme” de real in ceea ce este, de fapt, un fals total. Traim intr-o lume in care, cu nerusinare, kitsch-ul ne este prezentat drept o valoare incontestabila si inestimabila.

Oare chiar trebuie  sa ne autocondamnam la disparitie sperand intr-o renastere din propria cenusa? Nu cred ca ne putem amagi; romanii nu au aceasta forta,unii nici char dorinta. Suntem natia cea mai predispusa la dezradacinare. Au spus-o istorici de renume, n-o spun eu. Eu doar o constat cu amaraciune.

Cand vom intelege oare ca e nevoie de sange proaspat in politica romaneasca, de oameni poate mai putin experimentati dar hotarati sa produca mult asteptata schimbare, indiferent de riscuri si sacrificii in plan personal? Chiar nu vrem sa-ntelegem ca nu trebuie sa mai votam cand pe ei si-ai lor, cand tot pe…ei si-ai lor?

Chiar nu-ntelegem ca indiferenta noastra pe ei nu-i doare ci, din contra, le este benefica?

Pana nu vom constientiza toate aceste aspecte, parerea mea e ca vom continua sa asistam si, chiar sa participam, la „amenajarea” locului… fara verdeata, in care ne vom dormi somnul de veci ca natie.

Anunțuri

Romania azi, Romania mea si-a ta, oriunde ne-am afla !!!

15 Aug

Ma trec fiori de gheata cand ma gandesc la viitorul acestei tari. Care-o fi acela. Dac-o avea vreunul…

M-am nascut intr-o Romanie bolnava, am plecat dintr-o Romanie haotica, m-am intors intr-o Romanie toxica, traiesc intr-o Romanie putreda, aproape „muribunda”.

Derutant si dureros este faptul ca nu exista doar o Romanie care sa ne uneasca pe toti ci, mai multe Romanii, functie de perceptia , de educatia, de experienta de viata a fiecaruia.Astfel, aproape zilnic ma lovesc de tot felul de Romanii.

O Romanie a celor care nu accepta diferenta de opinii, fiind convinsi ca „cine nu e cu ei, automat, e impotriva lor”, refuzand orice tip de dialog, o Romanie a nulitatilor absolute ridicate la rang de valori incontestabile, o Romanie a celor ce nu fac nimic insa, apar mereu in presa si  pe „sticla”, o Romanie a celor care se zbat precum pestele pe uscat, incercand sa convinga pe cat mai multi sa li se alature, fiind perfect constienti ca nu se pot lupta cu sistemul cu pretentia de-al invinge dar, in naivitatea lor , mai spera ca se mai poate schimba ceva, ca fiecare efort si contributie conteaza, ca nu e totul o lupta cu morile de vant, ca asteptand sa le pice din Cer nu reprezinta o solutie si, nici auto-intoxicarea cu ganduri pline de negativism –  de tip: oricum nu se va intampla nimic, oricum exista toate sansele sa cada drobul de sare – nu servesc de ameliorare a situatiei, o Romanie a celor care considera  ca daca „posmagii nu-s muieti” nu merita efortul de-ai marunti, o Romanie a celor care nu se lauda, nici nu lauda insa, sunt asi atunci cand e…rost de-ai critica pe altii si realizarile lor, mai mult sau mai putin insemnate, avand ca hobby, parca, interpretarea unor lucruri si situatii intr-o maniera abracadabranta dupa o logica… doar de ei inteleasa, o Romanie a celor total nepasatori carora, avand in vedere contextul actual, desi nu le inteleg mereu lipsa totala de interes si implicare, pe undeva, le gasesc circumstante si, nu-i condamn pentru ca nu toti avem dorinta, forta si rezistenta necesare unei lupte continue, adesea fara vreun rezultat macar datator de speranta daca nu pe deplin satisfacator, o Romanie a celor care mai cred ca Romania se  imparte  in doua : „Romania noastra”- a celor ce se ne incapatanam sa traim in interiorul frontierelor – si „Romania voastra” – a celor care, din varii motive, traiti in strainatate – o  Romanie a celor lasi si fricosi care nu-si arata niciodata preferintele, nu tin nici cu stanga, nici cu dreapta, insa, odata ce una din cele doua a pus mana pe putere, ei se aciueaza degraba in „barca” invingatorului.

Unii sunt multumiti cu ce le-a daruit viata, soarta, norocul, Dumnezeu – fiecare functie de credinte si convingeri- altii, desi nemultumiti, isi accepta crucea ca pe o fatalitate.

Desigur, mai e si Romania cea menita sa creeze confuzii, lipsita de transparenta si, tot mai mult, de onestitate, parand ca functioneaza dupa un sistem mafiot. Dar, acea Romanie nu doresc s-o comentez pentru ca la acea Romanie, noi astia, „muritorii de rand”, nu prea avem acces.

Mii de scuze daca am uitat vreo Romanie si, daca da, nu va sfiiti sa-mi  dati de stire.

Inchei cu un zambet, desi amar… eu tot mai sper ca „va rasari soarele si pe strada noastra” …

Quo vadis…(?!) Justitie Romana…?

11 Aug

Caz 2 - Quo vadis (?!)

Caz2-Quo vadis (?!)

Caz 2-Quo vadis (?!)

Caz2 - Quo vadis (?!)

Caz 2 – Quo vadis (?!)

Episodul 2

Cazul al 2-lea. Partea I

De foarte multe ori m-am intrebat cum or fi reusind bietii magistrati sa descurce itele atator cazuri si…necazuri vravuind zilnic sutele de dosare,mai mult sau mai putin reale.Asa am ajuns la constatarea ca acolo unde nu e…se face !!!

Desi cazurile sunt prezentate separat, precizez ca legatura intrinseca dintre ele necesita o atentie sporita intrucat maniera procedurala adoptata, pe cat de alambicata, pe-atat de inselatoare in sensul crearii de confuzii, este, de fapt, practicata pentru a se masca instrumentarea dosarelor intr-o maniera interpretativa proprie.

Am mentionat, in cazul 1, Comunicarea 2874/10 Oct. 2000 a Primariei Perieni, comunicare prin care se reconstituia mamei mele, Mitrofanovschi Margareta, dreptul de proprietate pe 2,47 ha in fizic si restul de 3,72 ha prin despagubiri – ca mostenitor al unchilor sai. Asadar, fiind vorba si de aceasta latura a despagubirilor, m-am interesat, la forurile competente, despre situatia dosarelor privind despagubirile intrucat, din partea Primariei Ciocani, primisem asigurari precum ca aceste dosare au fost completate, validate si trimise Prefecturii Vaslui care, la randul ei, le validase urmand – conform legii – sa fie trimise Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatii.(Trebuie sa mentionez ca anterior acestor asigurari ale Primariei Ciocani, in anii 2003-2004 – dupa decesul mamei mele- am mai cerut cateva informatii si am primit cateva comunicari de la Prefectura Vaslui, comunicari care atestau cele mentionate de Primaria Ciocani si reiterau cele mentionate in Comunicarea 2874/ 10 Oct.2000.)

Autoritatea Nationala, prin Adresa 39590/ 27.12.2007, imi infirma existenta dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, informandu-ma, totodata, ca s-a transmis o copie a memoriului meu organelor administrative solicitandu-se Comisiei Perieni si Comisiei Judetene Vaslui sa-mi comunice raspunsul in 30 de zile.Ca urmare, in 12.03.2008 Comisia Ciocani imi expediaza Adresa 704/12.03.2008, adresa prin care Primaria Ciocani imi reitereaza precum ca cererile depuse de mama mea la Primaria Perieni impreuna cu ACTELE DOVEDITOARE au fost trimise in anul 2005 Comisiei Locale Ciocani, comisie care le-a transmis spre validare Comisiei Judetene Vaslui, mama fiind inscrisa pe Anexa 23, anexa validata de Comisia Vaslui prin Hotararea 219/31.03.2007, in adresa 704 notandu-se, totodata si pozitiile inscrierii mamei mele pe Anexa 23 pentru despagubiri.

In 25.03.2008, Prefectura Vaslui imi confirma validarea anexei 23 prin Adresa AC.475.

Toate aceste demersuri au mers in paralel cu refuzul Primarului Munteanu Ionel – Primaria Ciocani- de a pune in aplicare hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila (Decizia Civila 1199/2005- situatie tratata in cazul 1) refuz care m-a determinat a depune plangerea penala impotriva primarului cu pricina in 10 Decembrie 2008,aspect descris in episodul anterior.

Astfel, concomitent cu derularea evenimentelor generate de solutionarea dosarului privind nerespectarea hotararii judecatoresti ( din cazul 1) in mai 2009, primesc de la Primaria Ciocani Adresa 164 emisa in 13 Mai 2009, adresa prin care mi se cer  ACTE  pentru COMPLETAREA DOSARELOR de DESPAGUBIRI , actele pe care in Adresa 704/12.03.2008 Primarul Munteanu le mentioneaza ca DOVEDITOAREVALIDATE si  TRIMISE COMISIEI JUDETENE VASLUI, validate si de aceasta, dosarele fiind inscrise pe Anexa 23.
Surpriza e cu atat mai mare cu cat in aceasta adresa (1647) primarul, „uitand” ca dosarele de despagubiri au fost intocmite pe numele mamei mele, ea fiind autoarea cererilor de retrocedare si reconstituire a dreptului de proprietate, imi solicita actele respective considerandu-ma pe mine ca drept autoarea dosarelor depuse de mama mea.
Spuneam la inceputul acestei relatari ca, desi prezentate separat, cazurile sunt interdependente astfel incat, pentru a intelege manevrele complicitare ale protagonistilor acestor „povestiri cu iz neaos SF”, trebuie retinute anumite date din cazul 1: astfel, daca ati remarcat data emiterii Adresei 415 a Parchetului Barlad, adresa semnata de Prim-Procuror Wili Brojban si anume 12 MAI 2009, adresa prin care eram redusa la tacere prin respingerea fara replica a plangerii penale, veti constata,de data aceasta, ca Adresa 1647 a Primariei Ciocani este emisa in 13 MAI 2009.

– 415 inchide plangerea nerespectarii hotararii judecatoresti ( Decizia 1199);
– 1647 inchide dreptul revendicarii despagubirilor prin inexistenta dosarelor mamei mele.
Avand drept fundament Adresa 1647, am formulat o noua plangere penala`impotriva Primarului Munteanu si a Comisiei Ciocani, in baza articolelor 215 CP-inselaciune si 246 CP- abuz in serviciu.
A urmat o declaratie (prin Comisie Rogatorie) la Postul de Politie local, declaratie la care am atasat si documentatia aferenta, respectiv, Adresa 704, Comunicarea Autoritatii Nationale, Adresa AC 475 a Prefecturii Vaslui si, evident, Adresa 1647, adresa devenita proba incriminatorie. S-a constituit Dosarul penal 2849/p/2009.
Aici trebuie sa ma reintorc la cazul 1 si sa reamintesc momentul in care, in urma rezolutiei Prim-Procurorului Brojban, respectiv, 803/II/2, m-am vazut nevoita sa merg mai departe in instanta, Dosarul penal 4781/p/2008 al Parchetului Barlad intrand in Judecatoria Barlad sub nr. 4354/189/2009, cu primul termen de judecata in 17 Noiembrie 2009, citatia pentru acest termen avand ca obiect plangere impotriva rezolutiilor si ordonantelor procurorului.Citatia a fost emisa la data de 22 octombrie 2009 pentru 17 Noiembrie 2009.
La termenul din 17 Noiembrie 2009 Instanta mi-a respins plangerea si a fost emisa Sentinta Penala 621, fapte cunoscute din cazul 1.

Incepand cu 17 Noiembrie 2009, povestea mea imbraca un „vesmant” absolut halucinant.
La termenul din 17 Noiembrie, consultand dosarul aflat pe rol (4354/189/2009 – Decizia 1199) constat ca, legat de acesta se afla un al 2-lea dosar cu nr 5187/189/2009;il rasfoiesc si descopar declaratia mea data pentru cea de-a 2-a plangere penala, respectiv, pentru despagubiri, adresa inaintata de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii si un soi de Rezolutie sau Rechizitoriu (?) al unui procuror ( nu i-am retinut numele dar, cu certitudine, era de sex feminin).
Nu mai am niciun dubiu in ce priveste faptul ca Dosarul 5187/189/2009, prin continutul sau, insemna trimiterea in judecata a Primarului Munteanu pentru plangerea mea penala referitoare la despagubiri. Asadar, Dosarul 2849/p/2009 al Parchetului Barlad intra in Judecatorie sub nr 5187/189/2009 urmand procesul pentru despagubiri.
Repet, toate acestea le-am constatat la termenul din 17 Noiembrie 2009, termen la care are loc pronuntarea (in favoarea primarului) in Dosarul 4354/189/2009 cu Sentinta Penala 621 (cazul 1).
Spuneam ca pentru termenul din 17 Noiembrie mi-a fost emisa o citatie la data de 22 Octombrie 2009.
In data de 30 Octombrie 2009 mi-a mai fost emisa o citatie, cu  acelasi continut ( plangere impotriva rezolutiilor procurorului…) pentru data de 24 Noiembrie 2009, pe Dosarul 5187.
In 24 Noiembrie 2009, ma prezint la Judecatorie si…surpriza:
Dosarul Penal 5187 care se discuta la acest termen nu mai e acelasi cu cel vazut de mine in 17 Noiembrie, el ne mai continand niciun document din cele prezente in 17 Noiembrie, cuprinsul sau este acum constituit din MEMORIUL meu trimis in data de 07 Septembrie 2009 Parchetului General Bucuresti (cazul 1) si o trimitere catre Dosarul Penal 4781/p/2008 (cel cu nerespectarea hotararii judecatoresti) trimitere semnata de  Prim-Procuror Mircea Wili Brojban.
Am formulat imediat cerere de recuzare a intregului complet de judecata aratand ca Dosarul 5187 nu contine plangerea penala si, nici documentatia aferenta, dar cererea mi-a fost respinsa pe loc.
In sedinta mi se aduce la cunostinta de catre Presedintele Completului, Dl Judecator Aionitoaie Veronel, obiectul cauzei si anume: plangere impotriva rezolutiei si ordonantelor procurorului, respectiv, PLANGERE IMPOTRIVA REZOLUTIEI 803/II/2.
Incerc sa explic precum ca aceasta plangere impotriva Rezolutiei 803 facuse deja obiectului Dosarului 4354/2009, solutionata in 17 Noiembrie prin Sentinta Penala 621,dar Dl.Judecator insista ca aceasta, dedusa judecatii in momentul respectiv, era plangere impotriva Rezolutiei 803/II/2,plangere pe care eu as fi trimis-o Parchetului Bucuresti si pe care acesta a remis-o Parchetului Barlad care, la randul sau, a trimis-o Judecatoriei Barlad.
Am negat formularea unei astfel de plangeri catre Parchetul Bucuresti, atmosfera devenind caragialesca (schita cu clondirul fiind o bagatela comparativ cu dialogul, pe cat de ilar si ridicol pe atat de tensionat si penibil)Dl. Judecator insistand a ma convinge ca plangerea din dosar imi apartine si este impotriva Rezolutiei 803 emisa de Prim-Procuror Mircea Wili Brojban, eu negand formularea unei astfel de plangeri, polemica generand rumoare in sala.
Mentionam, in cazul 1 ca trebuie retinuta data de  07 SEPTEMBRIE 2009.

Ei bine, aceasta data, 07 Septembrie 2009, este data expedierii sesizarii mele catre Parchetul General (Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie) in legatura cu faptul ca nu primesc niciun raspuns de la Parchetul Barlad la plangerea mea impotriva Rezolutiei 4781 semnata de Procuror Rodica Fantana, raspuns ce trebuia sa vina sub forma unei rezolutii semnate de Prim-Procuror Wili Brojban ( vezi cazul 1).
Aceasta sesizare a fost introdusa in Dosarul 5187/189/2009, inlocuindu-se documentatia pe care o vazusem in 17 Noiembrie 2009 si prezentata Judecatorului Aionitoaie ca plangere impotriva rezolutiei 803 a Prim-Procurorului.
Enervat si nedumerit, Dl Judecator a amanat cauza pentru 5 Ianuarie 2010, termen la care comedia rencepu, Dl. Judecator Aionitoaie, convins ca, in sfarsit m-am „lamurit”, a reluat dezbaterea intrebandu-ma daca-mi mentin plangerea.
A fost momentul culminant al penibilului, intrucat indreptandu-ma catre podiumului completului, i-am prezentat Domnului Judecator dovada faptului ca in   07 SEPTEMBRIE 2009 nu aveam cum formula, catre Parchetul Bucuresti, plangere impotriva Rezolutiei 803 intrucat aceasta Rezolutie 803 am primit-o de la Parchetul Barlad patru zile maitarziu,respectiv,11SEPTEMBRIE 2009(data postei).
Blocajul Domnului Judecator Aionitoaie s-a manifestat atat de evident, incat reactia domniei sale a fost exploziva, citez:”Si eu cu asta, ce fac?” (Asta fiind dosarul dedus judecatii.)
A intervenit procurorul de sedinta sugerand ca dosarul sa fie trimis la Vaslui pentru solutionare, fapt acceptat de Judecatorul Aionitoaie, care a conchis ca dosarul va fi inaintat Tribunalului Vaslui.
In Februarie 2010, aflu intamplator ca in 5 Ianuarie 2010 in Dosarul 5187 s-a emis o sentinta penala (Sentinta nr 10) ramasa definitiva prin nerecurare, sentinta care nu mai trateaza plangerea Rezolutiei 803 (pe care o mentioneaza ca INREGISTRATA(?) la Judecatoria Barlad in data de 29 Octombrie 2009) ci se refera la Adresa 415 (din Dosarul 4781/p/2008 – cazul 1) adresa despre care Judecatorul Aionitoaie habar nu avea dar, cu certitudine, discutand cu Prim-Procurorul Brojban si reprosandu-i – probabil- postura ridicola in care fusese pus sustinand acea plangere impotriva Rezolutiei 803, Prim-Procurorul si-o fi amintit ca mai exista o sesizare a petentului catre Parchetul General ( cu vreo 6 luni in urma) cu privire la Adresa 415; au scos-o de la „naftalina”, adica tot din Dosarul deja solutionat (4354) si au „reincarnat-o” drept plangere in 5187.

(De-altfel -ca o divagatie -incalceala provocata de labirintul semantic al lexicului limbii Romane e un aspect ce caracterizeaza si exprimarea si logica Domnului Judecator Aionitoaie care, intr-o alta sentinta penala, constata ca dosarele au fost VALIDATE dar NU DEFINITIVATE – adica ti-ai luat licenta dar n-ai facut facultatea – sau, Primarul Munteanu a emis o comunicare in MAI 2009 pe baza unor dispozitii primite de la Prefectura in IULIE 2009 – adica 3 luni mai tarziu s.a.m.d. – in alt episod, alta distractie…)

Sentinta (Nr 10) insereaza in continuare un penibil amalgam de comentarii si motivatii confuze care reflecta net eforturile Instantei de a emite un act plauzibil intr-o situatie incomoda (prin falsificare) :
– dosar fabricat (fara plangere penala si fara corespondent in  Parchet);
-document sustras dintr-un alt dosar deja solutionat(memoriu catre Parchetul General) si transformat in obiect de dosar penal, Dl.Judecator Aionitoaie nefiind sigur nici la redactarea  sentintei daca iluzoria plangere impotriva rezolutiei Prim-Procurorului s-ar referi la Adresa 415 pe care domnia sa o numeste  REZOLUTIE sau, la Rezolutia 803/II/2 pe care domnia sa o mentioneaza drept ADRESA (a Parchetului de pe langa Judecatoria Barlad) potrivit careia,citez:” S-a inaintat spre solutionare plangerea impotriva solutiei Procurorului formulata de numita Soare Alexandra Manuela”.
Cu precizarea ca Sentinta 10 nu a fost inaintata Tribunalului Vaslui asa cum precizeaza si site-ului Justitiei ci, Prim-Procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui.
In data de 05 Martie 2010, primesc de la Parchetul Vaslui Adresa Nr 67/II/1 emisa in 25 Februarie 2010, adresa care se pretinde a fi raspunsul la „plangerea mea”, adresa emisa de Dna Prim-Procuror Elena-Silvia Bejinariu, adresa care stabileste, fara echivoc, natura si situatia „plangerii mele” din Dosarul 5187, citez:”adresa 415 a Parchetului Barlad priveste un act administrativ fapt pentru care a fost respinsa ca inadmisibila.” (!!!?)

***

Se nasc,logic si pertinent mai multe intrebari:
1.Cine a fost procurorul care, in verticalitatea coloanei sale, a intocmit dosar penal Primarului Munteanu, trimitandu-l in judecata pentru despagubiri pe 17 Noiembrie 2009, prin Dosarul 5187 ?!
2.S-a temut Prim-Procurorul Brojban de decizia pe care o va lua Instanta Judecatoreasca in privinta Dosarului Penal 4354/189/2009 cu plangere penala pentru nerespectarea hotararii judecatoresti, respectiv, Decizia Civila 1199 si a incercat o manevra in ideea de a „se scoate” ?!
3.De ce in 17 Noiembrie 2009 Completul Instantei Barlad sub presedintia Doamnei Judecator Rotariu Mugurica Gabriela NU a „vazut” Dosarul 5187/189/2009, dosar legat si NOTAT pe coperta lui 4354 ?!
4.Cum si-a permis Dl.Prim-Procuror Wili Brojban sa fabrice Dosarul 5187 avand in vedere ca insusi Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, caruia i-a fost adresat memoriul „de rasunet” nu l-a considerat drept plangere (sau act administrativ, dupa precizarea Doamnei Prim-Procuror Bejinariu-Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui) ?!
Cum, De ce, Oare, Cine ?…
Lantul Slabiciunilor!  Sau, pe romaneste, o mana spala pe alta si amandoua… se infecteaza…

Despre nuntile tiganesti si, nu numai…

8 Aug

Aproape zilnic, buletinele de stiri ne prezinta nunta ca-n povesti a vreunei tinere cu nume parca de telenovela la care, mirii, nasii dar si majoritatea nuntasilor sunt mai stralucitori decat un pom de Craciun, meniurile din cele mai alese , masinile din cele mai luxoase. Un lucru, usor amuzant ce mi-a atras atentia, a fost faptul ca in acel veritabil show-room de la nunta Cassandrei, in toata „herghelia” de lux, singura care facea nota aparte era…masina Politiei, un… modest Logan.

Si-atunci ma-ntreb, daca averile atator cetateni apartinand acestei minoritati etnice reprezinta un izvor nesecat, cum Dumnezeu, la extrema cealalta intalnim atat de multi amarati, saraci lipiti pamantului avand ca unic posibil salvator  Statul?

Si, totodata, ma-ntreb cum de presa straina prezinta doar imagini cu sute si sute de tigani cersetori, infractori sau care, ba mai ocupa in mod abuziv o catedrala, ba isi stabilesc…domiciliul… in satra  la marginea Romei sau Parisului?…

Cu ce se ocupa ei pe-acolo, cam stim. Desigur, veti spune, nu toti. Si, subscriu.Sunt sigura ca exista si tigani de toata isprava. Cunosc eu insami cativa.

Ceea ce nu inteleg este cum de nu ajung si-n Occident imagini cu nenumaratele nunti si cartiere rezidentiale tiganesti unde opulenta si lipsa bunului-gust sunt la ele acasa.

Ca fapt divers …

2 Aug

Criza se-adanceste, noi ne-afundam tot mai mult, la televizor vad oameni care, deseori, mai ca se omoara pe la tot felul de pomeni pentru o sarma sau chiar un colt de paine ori  isi smulg podoabele capilare in imbulzeala generala cauzata de promotii felurite. Si totusi, supermarket-urile si mall-urile sunt intesate de oameni impingand la carucioare pline. Magazine in care, de-altfel, daca nu ai o atentie sporita iti poti lua teapa cu o usurinta incredibila si, in mod repetat, semn ca atentionarile, cel putin verbale, nu au nicio valoare. Ca, vorba ceea: „verba volant”. Si uite-asa te trezesti ca reducerile de pret de care, cica, beneficiezi atat timp cat produsul se afla pe raft,odata ajuns la casa,produsul, respectivele discount-uri dispar ca prin magie. O vorba inteleapta spune ca „socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”. Iata ca nici socoteala  de la raft nu se mai potriveste cu cea de pe bon.

Deseori le permitem sa ne „bage mana-n buzunar” fie din neatentie, fie ca, desi ochiul ne este vigilent, intervine rusinea – vezi Doamne, de ce sa mai facem zgomot pentru cativa lei acolo (?!) – o rusine, dupa parerea mea, nejustificata, mai ales daca ne gandim ca acesti nesatui fac profituri imense de pe urma noastra, fie ca, obositi, stresati si presati de timp, nu mai avem dorinta de-a ne irosi energia pe lucruri ce par ca fac parte deja dintr-o anormalitate … normala.

%d blogeri au apreciat asta: